Tihnă dulce, nu dormi nicicând în mine,
iar într-o zi te prefaci în limpede lumină
în care lucrurile se mișcă
între limite precise:
suni cu foc copacul în cer,
și dragul râs al ființelor umane.
Salina: înghețată. Ea a și fost prin timp
un semn expres
schimbarea apei
în formă incoruptibilă.
Să ne aflăm în armonie sub legea ei.
Iată, se-asprește neomenește trecerea
de păsări de baltă în văzduhul gol
plânset de nou-născuți.
Prin mușchiul mâhnit, în supliciu
strălucește piatra vânătă:
curge pe apă
o rădăcină naufragiată,
o foaie încă verde
devenită inutilă pe pământ.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema transformării și a trecerii timpului, folosind imaginea salinei înghețate ca simbol al schimbării apei într-o formă incoruptibilă. Versurile evocă un sentiment de melancolie și contemplare asupra naturii efemere a existenței.