Salvatore Quasimodo – Salina Iarna

Tihnă dulce, nu dormi nicicând în mine,iar într-o zi te prefaci în limpede luminăîn care lucrurile se mișcăîntre limite precise:suni cu foc copacul în cer,și dragul râs al ființelor umane.Salina: înghețată. Ea a și fost prin timpun semn expresschimbarea apeiîn formă incoruptibilă.Să ne aflăm în armonie sub legea ei.Iată, se-asprește neomenește trecereade păsări de baltă … Citește mai mult

Federico Garcia Lorca – În Alb

În albul infinit,zăpadă, nard, salină,și-a pierdut reveria.Culoarea albă umblăpeste tăcutul covordin pene de porumbiță.Fără ochi, fără chip,nemișcat suportă un vis.Dar freamătă pe dinăuntru.În albul infinit,ce rană pură și marereveria lui a lăsat.În albul infinit.Zăpadă. Nard. Salină.