Câmp leșinat, pe cine vrei să chemi?
Visule, ce te zvârcolești și gemi?
Aleargă herghelia și secara,
Rămâne-n urmă satul, codrul, sara..
Aleargă gerul alb pe sterpe stepe
Ferestre sparte, uși dogite, trepte..
Până și soarele-a-nghețat
în drum, ca o băltoacă de pișat.
Rusie, cine ți-a mânjit zăpezile?
Cine ți-a speriat cirezile?
Câinii flămânzi se-mpleticesc și fug-
Și marginile zări lor le sug.
S-alerg și eu? O, nu, rămân aici
Cu huliganii mei caii ci.
Lupoaicei, Dumnezeu i-a dat un pui,
Dar Omul i-a ucis puiul vătui.
Moscova cârciumărească
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj dezolant și o stare de spirit melancolică, reflectând asupra condiției umane și a pierderii inocenței. Imaginile puternice sugerează o lume în declin, unde natura și umanitatea sunt afectate de suferință și violență.