Versuri corectate și adnotate
Un fir fără acUn telefon fără suflare,Un om posacUn om fără onoare.În gânduri, mă adâncCa un fir de ață fără țintă,Adesea în vise am un blancCe-mparte a mea ființă.În o mie de bucățiȘi le strivește cu vraja,Fără vreun pic de explicațiiRămânând pustiu pe plajă.Și stau și mă gândescLa frumoasele nopți,Când mă jucam copilărescTelefonul fără fir.
M-am spart în bule de șampanie,erupte pe pista de joc dintr-un mix de mojar,într-o sărbătoare fără participanți,printre palmele de trăgători cu pantaloni bufanți,ce degetele mi-au băgat în găuri pentru simț și har..Rostogolindu-mă printre popi mici, dornici de-a mea spovedanie.Mă izbesc cu plăcerea de-a fi remarcat,dar trec prin rărișul de șanse ratate,fără ca nimeni să-mi sesizeze … Citește mai mult
Pe macul alb,o aripă ruptă a flutureluieste un magazin
Clădiri pustii s-au așezat la șirsă-și ție de urât pe searăși parcă-s clape de clavircând vântul bate-afară.Și zidurile coșcoviteîn nopțile fără sfârșitgem de stafie chinuiteși plânge vântul aiurit.Se surpă casele-n neștire,s-aprind în pietre licurici,pustiul cade pe iubire..O! veșniciile-au trecut pe-aici.
Mă dau risipei lent, în doze mici,Pradă nesățioaselor furniciCe-mi înfășoară trupul ca un brici.Ce-a fost, e-nchis în oră de cleștar.Am spart, cântând, pahar după pahar,Tot învățând să râd tăcut și rar.N-am fost în stare să urăsc nimic,Sortit să mă-ntronez și să abdic,Să cad mereu și iar să mă ridic.Acum mă duc încrâncenat și straniu,Iradiat de … Citește mai mult
Nu sunt un om, ci doar un lucruCe rătăcește printre poli,Prins ca o piatră într-un inelSă nu mă răcesc.Mă țin spasmodic și încăpățânatDe oasele moderne,Prin cimitire, prin pădure, pe aleiȘi totuși singur..Cuvântu-i mut, pagina goală –Cine m-a alungat încoace?Și te întreb, cu inima amară:– Unde-ai rămas străine?.Eu..
Câmp leșinat, pe cine vrei să chemi?Visule, ce te zvârcolești și gemi?Aleargă herghelia și secara,Rămâne-n urmă satul, codrul, sara..Aleargă gerul alb pe sterpe stepeFerestre sparte, uși dogite, trepte..Până și soarele-a-nghețatîn drum, ca o băltoacă de pișat.Rusie, cine ți-a mânjit zăpezile?Cine ți-a speriat cirezile?Câinii flămânzi se-mpleticesc și fug-Și marginile zări lor le sug.S-alerg și eu? O, … Citește mai mult
Vatră-a mea-n paragină,Meleag parasite.Iarbă-n tânga coaselor.Crâng pustiu și schit.Cinci de toate, izbeleS-au proptit de gard.Streașinile searaSpumegă și ard.Sub stiharul paielor,Căpriori perechi.Stropi de soare gâdilăMucegaiul vechi.Bat cu-aripa-n geamuriCiorile pe rândȘi-un mălin își fluturăMânecile-n vânt.Dar nu-i tot acest cuprinsDoar un basm amar,Spus de fâșcă searaTristului drumar?.
Tu nu mă mai aștepți cu inima josnicăa orologiului. Nu contează dacă deschizisau scrutezi dezolarea: rămân oreaspre, pârjolite, cu bătaie de frunzeneașteptată în geamurileferestrei tale, înaltă peste două străzi de nori.Îmi rămân încetineala unui surâs,cerul întunecat al unei haine, velurulde culoarea ruginii înfășurat în părși despletit pe spate și-acel chip al tăuscufundat într-o apă abia … Citește mai mult
Iată, din țara celor mai îndepărtați soriM-am întors.Și eram într-un loc plin de reptile,Populat, altfel, cu grimase,Îmbătrânită mai sus în negru impenetrabil.M-am retras,Bolnav cu el.Și i-am zis:„Ce este asta?”El a răspuns încet,„Spirite, aceasta este o lume;Aceasta a fost casa ta.”