While we recall memories, we stare into a void. One that can’t be forgotten, nor touched. But this void can touch us. Our minds, our hearts, and everything we stand for.
Viitorul-i în mișcare, enigmă-n continuare / În continuă deplasare, ca și curenții din mare /
Și tu repeți secvențe, ca pe filmare / C-ai în cap un film mare, vrei premii, ca la decernare /
De ce oare, mă-ntreb, care-i scopu’? / O fi vorba de resurse – nu zic de exploatare /
Mintea-i exploratoare, am secvențe-n cap care / Mă reduc la mulți pași, dar o singură mutare. /
Să mut munți ar fi tare. Da’ cu forță ca Luke / Chit că nu m-ajută capu’, știu unde mă duc. /
Fire dezertoare, îngheață iadu’ la intrare / Ice age divin, dracii seduc și se duc. /
‘S vise-n alb și negru, las să sângereze pixu’ / Cu riscu’ de-a mă resemna total cu chixu’. /
Asta-i combinația, păcat că-i praf mixu’ / Un motiv în plus ca să-mi înec amaru-n Styx, nu? /
Cu paradisu-n vise, călător trecător / Eu și timpu’ semănăm, spargem clepsidre de dor /
Sparg sticle de zor, căutând ajutor / Să mă pun în mișcare, ca sistemu’ locomotor. /
Lumi străine pe retine, șocu’ te reține / Se-ntreține, te vezi subjugat de temeri bine /
Treişpe, vineri, ‘0-15, totu’ pentru bani, nu? / Aparent „liber”, de vreo 23 de ani, tu? /
Sensul versurilor
The song reflects on the nature of time, memory, and existence. It explores the feeling of being trapped in repetitive cycles while searching for meaning and purpose in a world driven by materialistic pursuits.