A fost odată
o doamnă
și ce mănuși avea,
frumoase mănuși
din piele de suedez.
Nu piele de
Suedia,
ci piele de suedez, ai să vezi.
Și gândul o cheamă
și ea se arăta.
Ea, din depărtare venea,
din
Suedia.
Câte perechi de mănuși aveți,
doamnă?
Palid adresez
o întrebare palidă
pentru
Ingrid frumoasa,
pentru scandinava.
Și tace ea, tace
și blând îmi întinde
cupa cu otravă.
Și mai văd o dată,
în luminozitate,
mâinile înmănușate în piele de suedez.
Și aud
sunete seci, sacadate, sunete lemnoase, oasele trosnind, ca și cum un cariu ar toca stâlpii lumii.
Și cad globul-soare și alte stele, scrâșnind.
Sensul versurilor
The poem depicts a mysterious and melancholic encounter with a woman named Ingrid, possibly from Scandinavia. The imagery is dark and unsettling, hinting at themes of death and decay, symbolized by the offered poison and the crumbling world.