Vara a ars tot.
Dar la un deget de umbră
Macul dă iar de sânge,
Și din lună, glasul ce se sfarmă
Trestiile împrăștie.
Mor teama și pietatea.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj post-apocaliptic în care, după o vară distructivă, există încă semne de viață și renaștere. Imaginile puternice sugerează o acceptare a morții și o eliberare de frică și pietate.