Omar Khayyam – Macul Are Culoarea Sângelui
Macul are culoarea sângeluiVărsat pe câmp de-un împărat uitatIar albăstreaua – cerul din ochii luiDe-adolescent cu zâmbet înstelat
Versuri corectate și adnotate
Macul are culoarea sângeluiVărsat pe câmp de-un împărat uitatIar albăstreaua – cerul din ochii luiDe-adolescent cu zâmbet înstelat
Mă dusei printre răzoareSă-ntreb floarea de cicoare,Să-ntreb toate florileCe fac cu dragostile,Și-mi spuse floarea de macCă dragostea n-are leac.Numa-n codru-i o fântânăCu apă rece și bună,Cu apă bună și rece,Cine bea de dor îi trece,Mă dusei să beau și euSă-mi potolesc dorul meu.Șezui la umbră de fag,Așteptai pe cin’ mi-e drag,Așteptai cât așteptai,Îmi luai gândul … Citește mai mult
Era o cărare cu maciÎn vara aceea fierbinteCe-mi vine adesea în minteCând văd că în roșu te-mbraci. Aș vrea să mă-ntorc, să colindPrin clipele verii cu tine,Să simt împletirea-n destineȘi-același parfum adiind. De-ar fi, într-un roșu de mac,Să pun un răvaș de amor,Aș scrie cuvinte ce-ți plac,Iar tu, în mirific decor,Mi-ai spune că nu mai … Citește mai mult
Bătea și vânt prin spicele uscate,Erau și mărăcini prin ele-ascunși,Iar macii triști, cu capete plecate,Zăceau în lan, de ghimpii lor străpunși.Ce zi era! – părea înmormântare:Cădelnițau pe cer atâția noriCu stropi ce se jertfeau, crezând altareÎntinderi pustiite de culori.Iar pașii tăi se-ndepărtau pe-o caleCe se pierdea în cerul amurgitCu urme de fâșii zodiacaleÎntinse înspre marele … Citește mai mult
De crezi că-i liniște în valCând se pornește pe câmpii,În roșul macilor de-ai fi,Te-ai vrea pe câmpul ideal.Un cer curat, ca de cristal,Adânc, în suflet, te-ar privi,De crezi că-i liniște în valPornit pe-a’ mărilor câmpii.La orizontul ireal,Cu zori ce te-ar privi mirați,O poartă-ar aștepta să bați,C-o rugă-n ochi, în gest final,Ca liniștirea unui val.Daniel Vișan-Dimitriu(5 … Citește mai mult
Deoparte înflorește somnul răuîn care-ntruna furișate strângerigăseau iubirea noilor răsfrângerice deschideau supuse-adâncul său.și vise ce, cu măști neliniștite,enorme pe coturni pășeau integre –:și toate sus se-opresc în moleșitetulpini, ce urnă cu semințe negre.(când, tot ținând în jos închisa floare,păreau că mor) o-nalță-apoi deodată:rupând vechi franjuri de calicii carefebril învăluie capsula toată.
Floare roșie de macTe-aș rupe dar n-am s-o fac,Ești prea mică și frumoasăTe-aș pune în fereastra acasă.Câte văi am străbătutNici o floare n-am văzut,Frumoasă așa ca tineTe-aș lua acasă la mine. Refren:Floare, floare, mândră floareCe te-ai face fără soare,La fel și eu, fără tineN-aș trăi nici două zile. X2 Sai, la, la, lai, la, la, … Citește mai mult
Vara a ars tot.Dar la un deget de umbrăMacul dă iar de sânge,Și din lună, glasul ce se sfarmăTrestiile împrăștie.Mor teama și pietatea.
Vara a pârjolit tot.Dar abia de revine un deget de umbră,Că macul își regăsește sângele,Iar glasul lunii, ca boabele de mătăniiPropagă trestiile tinere.Mor teama și pietatea.
Nedumerire.Înalte, roșii, cupele de macde vânt se leagănă-n derivăpe marea grâului de aur,în căutarea unui far,să-i soarbă miezul de lumină.Cu vârful negru, funerar,săgeți, stamină de staminăabsorb din razele de soaretot ce e ardere nocivă,și, prin ce taină? , o prefacîn boabe dulci otrăvitoare.Pe-acelaș lan, și grâu și mac.Lumina bate-acelaș drummereu; și ieri și azi, și … Citește mai mult