Îmi rătăcesc prin sânge
parabolele nunții
un du-te-vino criptic
de crime fără chip
și mi se-ntorc maurii
sub tencuiala frunții
cât ține anarhia
furtunii de nisip.
Vedenii saprofite
se poartă peste ape
mă simt bogat în fluturi
mă știu bogat în timp
de orice zeu mi-e milă
dar pot lăsa să-mi scape
măcar o dată liftul
spre cina din Olimp.
Sub stricte circumstanțe
respir în rezervații
o libertate amplă
cu sânge policrom
admir cultivatorii
de spini dintre ovații
și-mpart aceeași pâine
mireselor de crom.
Erorile mă lasă
din ce în ce mai rece
vecinătatea nopții
fiindu-mi de folos
când sabia lumină
de toată vina trece
și ciopârțește mitul
astralului colos.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de moarte, transformare și sacrificiu personal. Versurile creează o atmosferă melancolică, sugerând o călătorie interioară complexă și o acceptare a imperfecțiunilor.