Un nor ivit de cătr-apus
Se urcă-n sus
Plutind încet spre miazănoapte
Iar umbra lui prin văi căzând
Acum întunecă pe rând
Livezi și vii de grâne coapte.
Văd drumuri albe-n zări senine,
La margini munți, mai jos coline
Și, ca pe-o pânză zugrăvit,
Orașu-n vale-adânc sub mine.
E pace-n cer și pe pământ;
Abia nestătătorul vânt
Venit de peste munți, de-aiurea,
Tot spune ce din veci a spus –
Și până-n văi, de-aici, de sus,
Se zbate-ncet doinind pădurea.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj idilic văzut de pe muntele Tampa, surprinzând armonia dintre natură și așezarea umană. Este o contemplare asupra frumuseții și liniștii peisajului românesc, cu accente pe elementele naturale și pacea resimțită.