George Coșbuc – Dunărea și Oltul

Dunărea vorbea cu Oltul:– „Tu, copile drag al meu,Zbuciumat tu vii la valeTulbure mereu -.”Plouă mult la voi la munte,Sate și câmpii de-neci,Ori ți-e firea ta de-a rupeMaluri pe-unde treci?”.– „Rup și maluri câteodatăȘi fac holdele de pier,Iar când plouă mult la munteCap de om eu cer.Dar nu-i asta, maică sfântă,Nu de asta-s tulburat,Ci de … Citește mai mult

George Coșbuc – Noi Vrem Pământ!

Flămând şi gol, fără adăpost,Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,Şi m-ai scuipat şi m-ai bătutŞi câine eu ţi-am fost!Ciocoi pribeag, adus de vânt,De ai cu iadul legământSă-ţi fim toţi câini, loveşte-n noi!Răbdăm poveri, răbdăm nevoiŞi ham de cai, şi jug de boiDar vrem pământ!.O coajă de mălai de ieriDe-o vezi la noi tu ne-o … Citește mai mult

George Coșbuc – De Profundis

Pe sub dealurile PlevneiDoarme spaima și fiorul,Soarele-și ascunde fațaȘi-ngrozit se-ntoarce norulSă se ducă-ntr-alte părți.O, a fost acolo-n valeMoarte și pierire-odată,Iar amara ei cumplireScrisă vreme-ndelungatăPovesti-se va prin cărți.Umblă mai încet cu plugul,Tu țăranule, cu grapa,Poartă-te să dai țărânaMai deoparte-ncet cu sapaPe colnice cu porumb –Poate unde scurmi pământulTu să vezi că iese sânge,Plugul tău să dezveleascăVrun … Citește mai mult

George Coșbuc – Spinul

Stătea frumoasa pe-un răzor;Voinicul lângă ea devale,Să-i scoată spinul din piciorŞi ea plângea: – „Un spin în cale!De ce tot râzi? Ah, cum mă dorAceste râsete-ale tale!.”Ea are flori de crâng la sân,Şi-n păr un trandafir sălbatic,Şi părul ei de rouă-i plin.– „Ei, lasí să râd! Tu ai culesTrei fragi, venind peste coline,Şi vezi cu … Citește mai mult

George Coșbuc – Carol Robert

Stăpânul țării feudaleRâdea de Basarab, pe caleVenind cu sutele de-arcașiTurnați în zale,Ce-i pentru-acești viteji ostașiO țară largă de trei pași?.– „Sărmanul vodă, cum îl cheamă,O fi-n pământ acum de teamă!Ce minte-o să-l învăț! Să-l facSă ție teamăCă eu sunt eu, și nu mă-mpacC-un biet ca el, cioban sărac!.Uitat-a că-i născut să fiePăstor de oi și … Citește mai mult

George Coșbuc – Spada și Credința

Ce furtuni n-au mai pornitPofta răilor și uraCa să pieri tu, neam iubit!Dar de toți ne-a mântuitSpada noastră și scriptura.Sfântul steag ne-a fost altarȘi sub el săream grămadăSă ne batem la hotar.Ghioagă dă orice stejar,Orice coasă dă o spadă.Iar când brațul ne cădeaUneori fără putere,Nici atunci nu ne scădeaInima, c-aveam în eaScris Hristos ca mângâiere.Ce … Citește mai mult

George Coșbuc – Anacreontica

ICa Gyges, sardicul despot,Eu nu-s setos după renume,Nimic nu-nvidiez pe lumeȘi-a fi gelos defel nu pot.A mele griji și tăinuiriSunt toate numai să port salbeȘi să-mi dedic pletelor albeGhirlandele de trandafiri.De alte griji alți oameni știu;Eu numai pentru azi port grijă,Căci timpul e cu braț de spijăȘi mâine pot să nu mai fiu! IITu lauzi … Citește mai mult

George Coșbuc – Brâul Cosânzenii

Avea Ileana ochi de soareȘi galben păr, un lan de grâu;Vestmânt avea țesut în floareȘi-un brâu purta pe-ncingătoare,Cum n-a mai fost pe lume brâu.Era de aur pe tot locul,Un fulger pe-al ei trup încins.El noaptea da lumini ca focul,Și-n brâu sta fetei prins noroculPrecum e-n talismane prins.Vrăjit era că, de-l va pierde,Norocul ei să piară-n … Citește mai mult

George Coșbuc – Imnul Studenților

Cântăm libertatea și numele sfântAl țării străvechi și-al acestui pământ!Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fostO pavăză-n lupte și-n pace-adăpostCântămu-i supremul ei cântec.Cu vesele glasuri de tinere firi,Cuprinși de-amintirea străbunei măriri,Spre soare ne e gândul și mergem spre el,Lumina ne e țintă și binele țel –Trăiască-ne țara și neamul!Cu dreapta-nălțată spre Tatăl de susJurat-am … Citește mai mult