Tinere-ți plecai în vale
Ochi de-aur prin cristal;
Roșu, al pădurii val
Seara-n negre ceasuri goale.
Seara-n rană se prăvale.
Spaimă! vis ce-n moarte scurmă,
Mut mormânt; privește-avan
Din vânat și pom un an;
Brazde, câmp deșert. Își curmă
Un păstor fricoasa turmă.
Soră-n noapte-albastră cată
Blând sprâncenele-ți și cad.
Geme orgă, râde iad,
Groazei inima e pradă,
Stea și înger vrea să vadă.
Pruncul pe materne buze;
Roșu-n puț răsună minereu,
Voluptate, plâns, chin greu,
Mituri de titani, confuze.
Tu, tristețe! acvile ursuze.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de tristețe și disperare, folosind imagini ale naturii și ale morții. Este o meditație asupra efemerității vieții și a inevitabilității suferinței.