Toamnă roșie, agale
Chin sub ulmi întunecat
Amurgind agapă, sat
Șoim pe aurie cale.
Frunte sumbră sângerează
Stinsă-i floarea-soarelui la gard
Jale-albastră-n pântec cald;
Domnu-n stele cuvântează!
Ard și gură și minciună
În odăi reci, purpuriu,
Râs sclipind, joc auriu,
Capul sparse-se-n furtună.
Fulgere în noapte; fructe
Putrede din pom tot cad.
Mut, copile-am să străbat
Marginea-ți albastră, uite!
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și deznădejde, folosind imagini ale toamnei și ale naturii în declin. Vorbește despre o pierdere și o resemnare în fața inevitabilului, sugerând o capitulare în fața nopții și a întunericului.