Flaut depărtat pe deal.
Fauni stau în smârc la pândă:
Dorm aiurea-n stuf pe val
Nimfe zvelte-n lene sfântă.
Oglindiți în iaz, în roi
Fluturi de-aur se desfată,
Lin se mișcă-n ierburi moi
Animal cu dublu spate.
În mestecăniș Orfeu
Plânge-n cântu-i de iubire
Și privighetori mereu
Blând glumind îi dau de știre.
Afrodita foc și-acum
De la Febus mai primește,
Și dă ambra viu parfum –
Ora sumbru se-nroșește.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj idilic, populat de creaturi mitologice, într-o atmosferă visătoare și contemplativă. Se evocă iubirea și frumusețea naturii, într-un cadru temporal ambiguu, sugerând o eternitate a stărilor și emoțiilor.