Gheorghe Tomozei – Monorimă
Sufletul meu de copilMă poartă din aprilÎn aprilPe brațele Afroditei, don Mil.Cântecul, niciodată umil,Moare-mi-lÎntre pietrele din moară-azilCe macină creierul florii, gracil.
Versuri corectate și adnotate
Sufletul meu de copilMă poartă din aprilÎn aprilPe brațele Afroditei, don Mil.Cântecul, niciodată umil,Moare-mi-lÎntre pietrele din moară-azilCe macină creierul florii, gracil.
Acesta este cântecul de lamentațiePentru Adonis – vai pentru Adonis, vai!Astfel, Afrodita a strigat în suferință,În timp ce se străduia să-l tragă înapoi de la moarte:Inima ta să nu fie slabă, dragă! Fii puternic!O, mă arde, suflarea ta!Se aprinde prin faptul că eu sunt un foc!Inima mea este înspăimântătoare cu dorință disperată!Ea strigă la Eros … Citește mai mult
Fericit mire, căsătoria s-a împlinit așa cum ți-a fost pe plac,ai fecioara pe care ți-ai dorit-o;înfățișarea ta, mireasă, este numai grație,privirea-ți e nespus de dulce,iubirea e răspândită pe fața ta frumoasă.Afrodita te-a cinstit în mod deosebit.
Mamă dulce, podul inimii peste gol mă apleacă,Obosit cu dor de băiat încăRămâne un vis de frumusețe – să umpleSufletul meu, viața mea, la voința Afroditei.
Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană,Tu din tronul tău scăpărând lumină,Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână,Nici în aleanuri.Zeița: „Cine te supără?Persuasiunea pe cine vrei să convingă?În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,și, dacă nu te iubește, te va iubi.”
Cu sufletu-mi grădină te conduc,tu Afrodită lui Uranos fiică,pe drumurile care ducspre-ncrucișările care despicăamurgul serilor de ziua-n caretimpul rămâne numai o mișcare.Legendele bătrâne-nmugurescpe straturile sufletului meuȘi eu aștept din nou să făurescîntr-un cuprins de curcubeuiubirea ultimei speranțefără săgeți și doleanțe.Deci a venit și m-am supusacelui Mare și nespusdivin oracol covârșit:Renașterea e un sfârșit!
Flaut depărtat pe deal.Fauni stau în smârc la pândă:Dorm aiurea-n stuf pe valNimfe zvelte-n lene sfântă.Oglindiți în iaz, în roiFluturi de-aur se desfată,Lin se mișcă-n ierburi moiAnimal cu dublu spate.În mestecăniș OrfeuPlânge-n cântu-i de iubireȘi privighetori mereuBlând glumind îi dau de știre.Afrodita foc și-acumDe la Febus mai primește,Și dă ambra viu parfum –Ora sumbru se-nroșește.
Și eu, în mâini, numai cu această trestie;noaptea era pustie, luna în asfințitși pământul mirosea după ultima ploaie.Murmuram: memoria doare când o atingi,cerul s-a-mpuținat, marea nu mai este,tot ce se ucide peste zi e dus cu careledupă colină.Gegetele mele se jucau distrate cu acest fluierpe care mi l-a dăruit un păstor bătrân fiindcăi-am spus bună … Citește mai mult
Grasa și Adonis.Într-un muzeu,Într-o vineri,Într-o doară.Stând sus pe soclu, face pe superbul,trăgând cu coada ochiului la Venus,dar ca și ea, deși mă cheamă Grasa,îi înțeleg la fel de bine verbul.Te-am priceput, frumosule, și-ascultă:am și eu nurii,conturi,ca Afrodita.Și la bărbați, că nu fac pe sfiita,am decât dânsa trecere mai multă.Și, pân-la urmă, dacă e să fie,o … Citește mai mult
De 8 Martie draga mea.De 8 Martie, draga mea,Să-ți fie caldă dimineața,Să-ți fie frumoasă viața,Să-ți fie luminoasă ziua,Tu ești, draga mea, stea,Ești fierbinte, iubirea mea,Floare albă, dragostea,Numai eu te văd așa.Ești nufăr din ape ieșit,Ești tot ce mult am iubit,Ești tu și mă faci fericit.De ești mamă, m-ai născut,Prunc iubit cu suflet mut,De ești soră, … Citește mai mult