Lângă tine, fecioară, lume de ceară,
Tăcerea, ochi de căprioară,
Clipește lumină rară
De brățară –
Pe fildeșul mâinii de cridă
Ca diamant-n umbre de firidă,
Uitat cu scoici japoneze
Și grăuntele de faleze,
Părul în vânt
N-a sărutat pământ.
Vine amurg pătat de buze
Și contempli meduze
Cu suavitate de pisică,
Pe sân mugure: mărgică
Se topește ciubuc de gheață
În primăvară și dimineață.
Nu sunt agavă ori coloare
Să-ți mângâie fruntea boare
Ireală. Am picioare.
M-am atins de genele de-ametist
Fecioară și Crist.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune poetică și misterioasă a unei figuri feminine, posibil o fecioară, într-un cadru natural și spiritual. Versurile evocă imagini delicate și simbolice, sugerând o conexiune între frumusețe, puritate și efemeritate.