Sunt ca un steag ce flutură departe.
Presimt vântoasa și de ea am parte
când dedesubt nimic nu mișcă încă:
ușile-ncet se-nchid și-n case adâncă
e tihna; și nici gând de geamuri sparte.
Atunci știu că-i furtună și înecul
mă paște; și recad în mine însumi
ca marea; și sunt singur pe de-a-ntregul
și-n marea hulă nu se-aude plânsu-mi.
Sensul versurilor
The poem expresses a feeling of impending doom and isolation. The speaker anticipates a storm and feels overwhelmed by a sense of loneliness and despair, as if their cries go unheard amidst the chaos.