Tu, pelerin căutând degeaba-n zare
un drum mai bun sub alte zări, străine,
de ce-mi ceri mâna, dacă-aici sub soare
ursita mea-i și-a ta – o, pelerine?.
Nicicând destinul nu-l ajungi, știi bine
porți moartea-n carne ca un vierme care
devoră tot ce-i omenesc în tine..,
ce-i omenesc, dar și divin și mare!.
Urmează-ți, deci, în pace lunga cale,
drumețule! E încă-ndepărtată
țara din visul tău, necunoscută.
.. Iar visul e un chin. Tu treci și uită.
Momit de vis, momit ești totodată
s-arunci în vânt văpaia vieții mele.
Sensul versurilor
Piesa descrie un pelerin care caută un drum mai bun, dar este avertizat că destinul și moartea îl vor urmări oriunde ar merge. Visul devine un chin, iar singura soluție pare a fi uitarea și continuarea drumului.