Se topește-o lună bătrână și înghețată.
Agonie peste agonie, tăcerea pulberii –
Și cioara vorbind orizonturilor de piatră.
Dezolant este strigătul crăpat al ciorii,
Asemeni gurii unei femei bătrâne
Căreia i-au căzut genele
Și dealurile continuă.
Un țipăt
lipsit de cuvinte,
Ca plânsul unui prunc
Pe scări de oțel.
Ca zgomotul împușcăturii și ecoul vaietelor care-i urmează
Printre conifere, în amurgul ploios.
Sau asemeni unei căderi grele și neașteptate
A unei stele de sânge pe o frunză obeză
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj sumbru și dezolant, plin de imagini ale morții și ale agoniei. Folosind metafore puternice, exprimă un sentiment profund de tristețe și deznădejde în fața trecerii timpului și a inevitabilității sfârșitului.