Versuri corectate și adnotate
Când Dumnezeu l-a dăltuit pe KraA făcut aurulȘi când l-a copt în soareA făcut diamantulCând l-a strivit sub povarăA făcut alcoolulCând l-a rupt în bucățiA făcut baniiCând l-a suflat în vântA făcut ziuaCând l-a spânzurat de-un copacA făcut fructulCând l-a îngropat în pământA făcut omulCând a vrut să-l despice în douăA creat femeiaȘi când a … Citește mai mult
Te-ai dus înapoiÎn coiful tău de oțel. Neajutorați,Am fost târâți la curte, în arena ta,Căluș în gură, liniște.Hohote de groazăȘi bobul de sudoare pe șanțul spinării.Ai rostitCele trei fraze. Nici o șoaptă.Liniște.Cuvântase marea ta iubire.Numai cea mai groaznică fărădelegePutea aduce la pământLama fulgeruluiAtunci coborât. Orbiți,Cu toții au tușit în ozon.Până și câinii erau uluiți. Și … Citește mai mult
Ea nu poate veni până la capătul drumului.Vine numai până unde curge apa, nici un pas mai departe.Vine împinsă de contracţiile naşteriiÎn gene, în buricele degetelorVine tot atât de departe cum vine sângele până-n vârfurile păruluiVine până la hotarele vociiEa rămâneChiar şi după moarte, chiar şi printre oase.Vine cântând, ea nu ştie să folosească niciun … Citește mai mult
Când Dumnezeu, dezgustat de om,S-a întors în Paradis,Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,S-a întors spre Eva,Lucrurile păreau că o luaseră razna.Dar Cioara… Cioara,Cioara i-a adunat împreună,Legând Paradisul și pământul unul de celălalt.Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.Apoi, cerul și pământul au plesnit la încheieturi;Fisurile s-au … Citește mai mult
CioaraS-a hotărât să experimenteze cuvinte.Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguțe –Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,Cu dinți puternici.Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au țâșnit ca din pușcă,Răsunătoare.Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?El s-a metamorfozat într-un buncăr de … Citește mai mult
Cioara a văzut turmele munților, învăluite în aburii dimineții,apoi a văzut mareaCu valuri vineții, cu întreaga lume înfășurată în ghemul ei.Ea a văzut stelele, arzând departe în bezna universului, ciupercilepădurii din non-identitate, îngrămădindu-și norii de spori, virușii Domnului.Cioara s-a înfiorat văzând întreaga grozăvie a Creației.Încă sub nălucile ororii,Ea a văzut acest pantof, fără talpă, îmbibat … Citește mai mult
Cioara a realizat că Dumnezeu o iubește –Altfel, ea ar fi fost materie anorganică;Deci chestia asta era deja dovedită.Uimită, Cioara s-a regăsit în ritmul propriei inimi.Ea a înțeles că Dumnezeu a spus „Cioară” –Existența ei a fost revelația Lui.Dar oare cine a spus „pietre”?Ele par de asemenea să existe.Și ce spune această tăcere stranie,După ce … Citește mai mult
I.Negru era cel fără ochi;Negru era conținutul limbii;Neagră era inima;Negru, ficatul, negri – plămâniiIncapabili să absoarbă lumina;Negru, sângele în tunelele lui întunecoase,Negre, mațele împachetate în cuptorul lor;Negri erau de asemenea mușchiiCare zvâcneau să iasă la lumină;Negri, nervii – negru, creierulÎn temnița viziunilor ;Negru mai era sufletul, bulboană imensăA plânsului care, sondând, nu-și poateDefini propriul soare.II.Negru … Citește mai mult
Cioara s-a gândit la un palat –Buiandrugul acestuia s-a prăbușit peste ea, i s-au găsit oasele.Cioara s-a gândit la un autoturism rapid –I-a ieșit șira spinării prin piele, a rămas golită și fără brațe.Cioara s-a gândit la vântul libertății –Iar ochii i s-au evaporat, vântul șuiera peste osul sfenoid.Cioara s-a gândit la răsplată –Iar aceasta … Citește mai mult
Este ea propria-i ei putere?Care e semnătura acesteia?Sau ea-i o cheie, sentimentul de frigAl degetelor unei rugăciuni?Ea este o roată de rugi, inima ei murmură.Mâncarea ei e vântul –Puterea lui de a trimite un mesaj.Urmele picioarelor ei asaltează infinitul.Cu semnături: Noi suntem aici, noi suntem aici.Ea e așteptarea-îndelungată a acelui cevaCare-o va utiliza la aproape … Citește mai mult