De trei ori venii să te întreb.
De un țipăt de tângă trezită,
Văzui brațe-atât de subțiri
Și-o gură întunecată
Schițând un ironic surâs.
„În zori cu cin’ te-ai sărutat,
Jurând că-ai să mori de te lasă
Și-o bucurie-arzătoare
Tăinuindu-ți sub negrele porți?
Cel petrecut la pierzare
Să știi – chiar când va muri”.
Era glas ca țipăt de vultur,
Dar straniu semănând cu-al cuiva.
Trupul mi se-ngheboșase,
Cuprins de cel tremur fatal
Și-o plasă, dens păienjeniș
Căzu peste patul meu alb..
O, nu zadarnic ai râs,
Neiertată minciună a mea!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și disperarea unei persoane care se confruntă cu pierderea iubirii și cu apropierea morții. Dialogul misterios sugerează o trădare sau o minciună care a condus la această stare de suferință profundă.