Hulubărie aurie lângă apa cu undă
Alinătoare, verzuie, tulbur-vetustă.
Un vântişor sărat cu palma
Şterge a bărcilor urmă îngustă.
În mulţime, ce de-a stranii feţe-nduioşate.
În prăvălii – jucării, cu argintiu şi ocru,
Pe-o pernă – leu ce ţine-n labe o carte,
Cu cartea – leu pe marmură de soclu.
Ca pe o pânză de demult, decolorată-pală,
Albastrul ceresc e răcorit de mata boare.
Dar nu e strâmt în această înghesuială
Şi nu-i năbuşitor în umezeală şi dogoare.
(1912)
Sensul versurilor
Poezia descrie o scenă din Veneția, evocând o atmosferă nostalgică și contemplativă. Se concentrează pe detalii vizuale și senzoriale, pictând un tablou al orașului cu elemente naturale și culturale.