Tocmai în clipa când
recunoscusem, după ani de luptă,
sudoarea mării, porii ei sărați,
și mirosul Itacăi, tocmai când
m-am prăbușit pe țărm, un val eu însumi,
simțind deceniile-ntinerind în mine,
recăpătându-și chipul prelung cu ochi ovali,
tocmai atunci o iarnă bruscă,
necunoscută-n veci acelor maluri,
rânji cu țurțuri aprigi ca niște colți de câine
– și când mușcă priveliștea uimită,
îmi sfârtecă și mie nesățiosul trup
cu care mă gătisem să-mi podidesc iubita.
Și începu să ningă-n nările-mi căscate.
Sensul versurilor
Poemul descrie deziluzia și moartea unui Ulise care, după o lungă călătorie, ajunge acasă doar pentru a fi întâmpinat de o iarnă neașteptată care îl ucide. Întoarcerea mult așteptată se transformă într-o experiență tragică.