Ulcior de lut cu două toarte:
Viață una, alta moarte.
Un pas spre orgile furtunii,
Alt pas spre harfa albă-a lunii.
Când pe-al Odettei braț, o clipă,
Când pe-al Odilliei aripă..
Sub zmălțuitele lui patrii
Ulciorul ne așteaptă-n atrii
Să-l așezăm gospodărește
Pe mesele cu grâu și pește,
Cu apă vie, nu cu Lethe,
Stingându-ne eterna sete.
La malul amintirii bune
Vraja Odilliei apune.
Ulciorul gol cu două toarte
Plutește spre izvor, departe,
Acolo unde îl așteaptă
Odetta blândă și-nțeleaptă.
Sensul versurilor
The poem reflects on the duality of life and death, symbolized by the clay jug with two handles. It explores the contrasting paths and choices we face, ultimately suggesting a return to origins and a search for eternal quenching of thirst.