Versuri corectate și adnotate
La capătul viei din deal,Mă așteaptă, la umbră de nuc,Ulciorul c-o apă cristalPe care de toartă-l apuc.Strâng buzele-n țâța de lutȘi sorb însetat, cu nesaț,Nectarul cu iz de trecut;Îl simt cum îmi prinde în laț.Atâtea din câte vuiesc,Le scoate din minte, dispar,Mă-ncântă doar clipa.. TrăiescȘi vreau să-mi rămână, măcar.În restul din viața ce-a fostDeparte de … Citește mai mult
Cereasca boltă pare o ceașcă răsturnată.Sub ea-nțelepții, temniți de teorii, ocupăTu să imiți iubirea dintre ulcior și cupă,Ce sorb stând gură-n gură licoarea fermecată.
Rămâi să mai ciocnim o cupăLa hanul vechi de pe coclauriCăci pentru vin și pentru tineMai am în sân trei poli de aur. Rămâi să ne-omorâm tristețeaȘi setea fără alinareDin vinul negru de la hanulDin calea umbrelor amare. Știi tu, frumoaso, că ulciorulDin care bei înfriguratE făurit din taină sfântăDin taina unui trup de fată. … Citește mai mult
Tu, ulciorule de lut,Am avut aceeași soarteAmândoi dintru-nceputEu din tine m-am născutȘi de-a pururi după moarteIar vom fi același lut!Astăzi plâng și te sărut,Că-mi ești singurul meu bineȘi ești lut și tu ca mine.Din etern am fost un lut,Dar o soartă-ntâmplătoareTe-a făcut ulcior pe tine:Om pe mine m-a făcut;Ah, întors era mai bine!
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare… Rămâi să mai ciocnim o cupă la hanul vechi de pe coclaur, Căci pentru vin și pentru tine mai am în sân trei pumni de aur. Rămâi să ne-omorâm tristețea și setea fără alinare. … Știi tu, frumoaso, că ulciorul din care beai înfrigurată L-a … Citește mai mult
Ăst ulcior, ce adapă robii, plămădit e dintr-un vrednicochi de șah din alte vremuri și din pieptul unui sfetnic.Fiecare cupă-n palmă-i din obrajii ce-n ulcelese oglindiră și din buze de sub negre feregele.
O ceașcă răsturnată pare bolta cereascăSub care înțelepții ajung să rătăcească.Eu am pe draga mea și dorul,Paharul și ulciorul.
O, vrăjitor, ia un ulcior și-o cupă,Să stăm pe malul râului, făr-a vorbi!Adolescent frumos, văd deja-n tineUlciorul ce-ntr-o zi vei deveni!
„Se spune de-Unul”, zisese-altcineva,„Care aruncă sau sparge orice ulceaDe El făcută, dar mai sucit – Pish!Un Om Bun n-ar face așa ceva.”
Pe masă îmi stă, durat din argilă,ulciorul. În rostul ceramic așez uneori,cu roua pe ele, iubitele flori. Prefer trandafirul de purpură.Tainic, urmând un sacru canon,dimineața, de o rază cereascăatins, trandafirul își lasă-o petală pe masă,dorind în lumină să stea fără mască. Se face că torn,alte dăți, în ulciortomnaticul soare prin teascuri trecut,curgător aur crud,vin de … Citește mai mult