Înconjurare de nori, papilă vehementă.
Tu care guști osul proștilor,
praștie corosivă,
inimă în pușca oștilor.
Os ca o țeavă, urlând
„O” – literă dacă ești literă.
Astăzi eu mă mut din „sunt”.
Ce poveste!.
Bineînțeles că nu rămâne nimic.
Cei doi-trei care au depus mărturie
pentru fier și pentru zinc
nici ei n-au să mai fie.
Ce poveste!.
Lent și lung și greu și grav.
Uite așa după ce nu mai sunt de față
în pământul concav
va fi cuvântul paiață.
Ce poveste!
Este
a fost mâncat
de către nu este.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema dispariției și a inutilității existenței. Vorbește despre cum totul se reduce la nimic, iar chiar și amintirea celor care au fost va fi distorsionată și redusă la o simplă farsă.