Oracol – matematică ruptă
Simetrica formă a fructelor
Primește oaspeți cărora nu le auzim vocea
Aerul e gol ca piatra
O! Drumeț de cenușă
Să nu te oprești niciodată
La regele culorilor
Dacă-ngândurarea ar avea trup
El ar semăna cu al tău
Păsări migratoare au să se scuture la amiază
Ca iarba stricată
Dau în pârg sferele și nomazii
Păduri de cristal își strigă munții fugiți
Arborii arși
E migrația galactică
Boala pe care o fac în infern umbrele
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie interioară printr-un peisaj metaforic, plin de imagini puternice și simboluri. Vorbește despre transformare, pierdere și căutarea unui sens într-o lume incertă și misterioasă.