Poate arborii și păsările,
poate lucrurile,
noi nu suntem liberi.
Poate arborii și păsările,
ca pe-un scaun în alt scaun
mi-așez înlăuntrul oaselor
trupul ca-ntr-o valiză,
înlăuntrul trupului –
urme întrebuințare n-au.
E carnetul fără nicio pagină
al amneziei care începe.
Sensul versurilor
The poem explores themes of confinement and the illusion of freedom. The speaker reflects on the limitations of existence, comparing the body to a suitcase and suggesting that memories and experiences leave no lasting trace.