vi

Iannis Ritsos – Ajunul Soarelui – VI

de

Copaci mari aleargă-ntr-o epocă mânjită de funingini,într-un pârjol ce arde buruieni și calcane,oameni îmbătați de visurile lor cântă sub ferestrele stelelor,iau pușca, țintesc în cer și zornăie clopoțeii tuturor țintelorpictate cu flori, oi, ciobani cu fluiere,păsări mari, roșii, albastre; lumea-ntreagăca un tir iluminat, pe-nnoptate,înghesuială, strigăte: victoria. Oamenii-apucă pușcași, cântând, se-aruncă-n vâlvătăi.Întâi silabisire – o silabă, … Citește mai mult

Ion Caraion – Charon – VI

de

Poate arborii și păsările,poate lucrurile,noi nu suntem liberi.Poate arborii și păsările,ca pe-un scaun în alt scaunmi-așez înlăuntrul oaselortrupul ca-ntr-o valiză,înlăuntrul trupului –urme întrebuințare n-au.E carnetul fără nicio paginăal amneziei care începe.