Lemne upanișade lemne
două pâini pe-o garoafă
sulimanurile modii
viața-i o scroafă
despicare
clipă de măcelărit soarele
ninge pe tocătoarele
de zodii
cosmice tije
prea veghetoarele
pliscuri de scame
capete-n pari
ca niște clopote mari
două pâini pe-o floare
locuim în zdrobirea cuvintelor
lemne upanișade
cine ce mai poate să-nsemne?
mestecă și cade
vântul în limba mormintelor
întunecare pesemne
buze care spânzură de-o iarbă de mare
lemne lemne lemne
și clopote
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și nonsensul existenței printr-o serie de imagini poetice fragmentate. Natura și simboluri ale morții se împletesc într-un peisaj oniric și melancolic. Sensul pare să se destrame în fața unei realități absurde.