Dacă oamenii care munceau ca sinucigașii
Dacă la-mbujorarea vocilor
Dacă măcar dispensele de responsabilitate
Dacă nici pierderile nici dobânzile
Dacă șira de paie-i ca o academie
Dacă ora în care ai fost frumoasă pleca de lângă ora
în care ești bătrână
Dacă preacurvia cu vorbele
Dacă puțin înseamnă mult
Dacă în minte hazardul e-o horă de lujeri
care dansează nebun
Dacă libertatea
Dacă pântecele muierilor ascund pietre și pietrele –
câmp amar
Dacă tâmpla oceanul gravitația
Dacă împreună cu zeii tribunalului caii ieșeau din lume
iar lumea intra în ouă
Dacă, păianjeni ai bătrâneții, umbrele
Dacă, imponderabile, degetele înflăcărează aerul
Dacă fac parte din mărețiile și remușcarea
și slăbiciunile tale
Dacă am fost sau n-am fost acolo.
Totuși undeva știu că se sărbătoresc asasinate.
Sensul versurilor
The poem reflects on the human condition, exploring themes of mortality, societal pressures, and the search for meaning in a world filled with contradictions. It suggests a sense of disillusionment and the acceptance of darkness within the human experience.