Ion Caraion – Narcis Ambiguu

Rămas de la fuga-n Egipt
Dintre pustii și tumulte
Cresc într-un cântec de eucalipt
Cu care antropologia s-a fript
În două rânduri sau mai multe.
O petrecere meschină
Are loc în grădină.
Tichia-mi agățată-n timp
Ca un canaf, însă cu ghimp
O flutură-mpărați și-o colindă
Ca și mine, cu toții
De purecii luminii din oglindă.
Turmentați (și-n ce fel)
Sărind printre spițele roții
Nebune, boeme
Sau roților lui Ezechiel
Blesteme… blesteme… blesteme…
Bâzdâgănii în cruce, pe rând
Fiecare-ntr-altă parte trăgând
Cu principii monstruoase
Capete la rându-le trase
La dreapta-n jos, în sus, la stânga
De-un zeu cât mătărânga
Un tobogan de copite
Pietre de vad zdrobite
Voi, stafii fantastice – bine
Că ați deschis ușile
Momâi și de-a bușile
Din eden venind pân′la mine
Luați loc în animalul ciudat,
Ciuguliți – să vedeți – de cocoși
(Ruine ale cărui dispărut sultanat?)
Scămoși sânii nopții, scămoși….
Puritatea copacilor, lumina ca de unt
A cerului înstelat
Se ferfenițează mărunt
Sidefie
Timpul intră și iese din palat
Ca o viță de vie
Cu broboanele mari.
În, în, în târziu
Printre lari, printre homari,
Totu-ncepu să nu mai fie,
Să se clatine ca un dinte
Bătu un vânt subțire,
Chefliu,
Obosit, sfărâmicios
Ca-ntr-o-nstrăinată – amintire
De lume-ntoarsă pe dos,
În care vărarii – melodioase
Ere zornăiau fraged; lăncii și oase
Și umbre cu prinți în pantaloni
De mătase
Pe platou aduși
Spre-a fi ciuguliți de claponi
După urși.
În fiecare seară lângă ziduri
Se proiectează lent un cartier.
Îmi joc munții la ruletă pe ziduri
Ianus cu două tigve într-una:
Miazăzi și miazănoapte
Câte țâțe la cât lapte?
Așa de puțin timp… așa de puțină
lună…
Ca-ntr-un tratat auster de medicină,
Chiuvetele
Se spală pe dinți și secretă,
Ridică-te-n picioare,
Un ser, un acid, o paloare
Îmi joc munții la ruletă
Ca peretele
Care
Se joacă simplu de-a uite-l nu e la soare.
Apă multiplicatoare
Ca mâine, ca mâine, ca mâine,
Același zeu cât mătărânga
Pe șase labe lungi de câine
Una-n sus, una-n jos, două la dreapta, două-n stânga
Rămas de la fuga-n Egipt
Deasupra apei sta-va-nfipt
Șirag al rănilor oculte
(Ca să-l presare peste Nil)
Hermafroditul imbecil
Cu care-antropologia s-a fript
În două rânduri sau mai multe,
Găurindu-mi tichia, în vreme
Ce-alergam – și pe Ezechiel –
(Blesteme… blesteme… blesteme…)
După voi, după tine, după el
Prin pustii și tumulturi
O petrecere sadică
Sub vița-de-vie cu broboanele mari
Are loc între poate și adică,
Sub animalul pavoazat cu lari și homari.