Pe când în geambaşlâc de iarmaroc
Toţi poetaștrii noștri vând mârţoage
Şi umflă inspiraţii slăbănoage,
Schimbându-şi lira-n lire cu soroc –
Neașteptând ca nimeni să mă roage
Să mă amestec în murdarul troc
De-njurături şi laude, nu joc
În tumbe, dând în tobe şi în doage.
Clădindu-mi din cuvânt de fildeş turnul.
Nu-mi pasă dacă singur am tăcut,
Păstrând senină masca şi coturnul.
Căci zi de zi tot mai cumplit mă paşte,
Cu gâtul încordat ca şi un scut,
Înaripatul cal, ce mă cunoaşte.
Sensul versurilor
Poezia exprimă refuzul de a se compromite în lumea comercială a artei, preferând izolarea și integritatea artistică. Poetul își construiește propria lume din cuvinte, fiind ghidat de inspirație (Pegas).