O foaie se desprinde din crâng și calendar;
De-un an o așteptase Septembrie ca dar.
Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.
Culorile învie pe moartea frunzăturii,
Dând farmecul înfloririi declinului naturii.
Și tremurând în vântul ce-o smulge și-o ridică,
O pasăre de aur e frunză cea mai mică.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera melancolică a lunii septembrie, marcând tranziția către toamnă și efemeritatea naturii. Frunza care cade simbolizează trecerea timpului și frumusețea efemeră a vieții.