E bucuros că iubirea pentru Laura îl înalță spre binele suprem.
Când printre alte doamne câteodată
îi văd pe chip Iubirea virtuoasă,
cum nu găsesc niciuna mai frumoasă,
simt că mă-ndrăgostesc de ea pe dată.
Eu slăvesc locul, ora minunată,
când sus privirea îmi era atrasă,
şi inimii îi zic: Fii bucuroasă
că-n felu-acesta fosta-ai onorată.
Căci de la ea ai gândul de iubire
ce către culmi înalte se îndreaptă,
dispreţuind ce-o lume îşi doreşte;
numai prin ea ai parte de-mplinire
şi urci la cer urmând cărarea dreaptă
cu-a mea speranţă care te-nsoţeşte.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă admirația profundă a poetului pentru Laura, văzând în iubirea pentru ea o forță care îl înalță spre virtute și îl ajută să disprețuiască valorile lumești. Această iubire devine un ghid spre împlinire și o cale de ascensiune spirituală.