În mod metaforic, îi urează Laurei multă fericire.
Apollo, de mai ai dorinţa mare
ce te ardea-n Tesalia odată,
şi de-o mai ştii pe blonda minunată,
chiar dacă anii au părut să zboare:.
de gerul aspru şi de vântul tare,
ce vin când chipul tău nu se arată,
tu să păzeşti pădurea verde toată,
unde-amândoi iubeam cu-nflăcărare;.
şi pentru-acea speranţă de iubire
ce-n viaţa dură te-a însoţit, se spune,
să nu laşi nori pe cer să se cocoaţe;.
ca să vedem apoi plini de uimire
domniţa noastră stând pe o păşune
ţinându-şi umbră cu-ale sale braţe.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă o urare metaforică de fericire pentru Laura, invocând protecția lui Apollo asupra naturii și speranței de iubire. Poetul își dorește ca frumusețea Laurei să fie mereu ocrotită.