Cere iertare oamenilor pentru slăbiciunea sa şi le spune cât de mult se ruşinează.
Voi ce-auziţi în rime-mprăştiate
cum inima-mi hrăneam cu suspinare
când eram tânăr, veşnic în eroare,
nu cum mi-e felul astăzi, din păcate,
căci plâng acum şi mă frământ de moarte
sperând în van, căci chinul milă n-are,
spuneţi-mi cum să-mi vină alinare
de la cei buni, şi grijă să îmi poarte?
Dar văd acum, prin prisma amintirii,
că tot poporul a vorbit de mine,
şi mă jenez, căci fost-am de ocară;
ruşinea este rodul rătăcirii
şi mă căiesc, căci înţeleg prea bine,
plăcerea lumii e un vis ce zboară.
Sensul versurilor
The poem expresses deep regret and shame for past actions and errors. The speaker seeks forgiveness and understanding, acknowledging the fleeting nature of worldly pleasures and the pain of their current state.