De ceasuri, de zile veghez
pe-un galben liman portughez.
Cu zalele-alăturea drept,
cu mâinile cruce pe piept.
Doinind aș privi șapte ani
spre cerul cu miei luzitani.
De nu m-ar găsi unde sânt
neliniștea morii de vânt.
De nu aș pieri, supt de-un astru
văzut-nevăzut, în albastru.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și dor, evocând imagini ale unui loc îndepărtat și o stare de așteptare solitară. Vorbitorul contemplă trecerea timpului și se simte amenințat de o neliniște interioară, căutând alinare într-un vis sau o amintire.
