De pe frunza bambusului
barza ciugulește melcul
trosnindu-i cochilia-n clonțul dur.
…Dar nici chiar acesta nu e
cel mai scurt poem despre moarte…
Sensul versurilor
Piesa prezintă o scenă naturală simplă, dar brutală, cu o barză care sparge cochilia unui melc. Această imagine este folosită ca o meditație asupra morții și a efemerității vieții, sugerând că există tragedii și mai mari decât cele observabile.