Leo Butnaru

Leo Butnaru – Răvaș Către Păcală

de

Te cunosc din timpul pe când eram convinscă Evul Mediu este mezinul biblicei Eve,din timpul pe când compătimeam șoarecii șipentru a-i salvaîncălțam pisica în coji de nucă,scoțând țoalele de pe podele;te cunosc de pe-atunci cândcredeam că faimosul Cap al Bunei Speranțeîl port anume eu pe umeri… Și-abia acumnu mai pot de râs!

Leo Butnaru – Restul Ca Totalitate

de

The rest is silence.Shakespeare.Fiind din cei care au viețuit îna doua jumătate a secolului XX șiiatătrăiesc și în prima jumătate a secolului XXIîndrăznesc a mă da cu părerea căacum cincizeci de aniHamlet mai putea să aibă dreptate cărestul nu e decât tăcere..Azi însănefericite prinț al universului (caDanemarcă)restul nu e decât zgomot zgomot zgomot..

Leo Butnaru – Fulger în Stepă

de

E o femeie-trăsnet.Argou.Eleganțagrația trupuluiși sugestia erotică de o puritate naturalăfără nimic obscen – scria colegul Z.de care-mi amintisem prin 1989(iunie fiind)într-un răgaz de potolire a prafului stepeiși a oboselii mele;răgaz de curmare a iureșului prin stepa orientalăîn fapt de trecere spre noaptecândpe orizontluna improviza dansul buriculuipe care-l priveam dimpreună cu femeia-paratrăsnetcăreiaîntru a mă salva – … Citește mai mult

Leo Butnaru – Inversare De Poli

de

Capturați prin ghețuri polareaduși la menajeriitropicalesau meridionaleurșii albi – vai! –prind guturaimorșide albide puri ce suntfirește că nimeresc în raiunde sfântul Petru al urșilor polaridă din cap a necaztelegrafiindu-i direct Celui de Sus:„Măgarii ăia nu au presupusce se poate întâmpla în cazul în caresângelui sfânt i se inversează poliiminuscu plus…. ”

Leo Butnaru – Mit Antic la Kremlin

de

Dacă Pavlovpe când experimenta cu câiniis-ar fi întâmplat să o surprindă pe Diana goalăîn vreo baie din Kremlinzeița mâniată și meridională l-ar fi transformat pe Pavlovîntr-un cerb siberianîncât câinii-cobaiuitând de reflexele condiționateși-ar fi sfâșiat experimentatorul.

Leo Butnaru – Amplificare

de

Lucrurile se leagă între elesunt intercomunicanteca într-o pură telepatie a materieişi spirituluiîmi zicaplecat peste un text atât de bătrânîncâtcând întorc fileleliterele gotice trosnesc din încheieturile de tuş uscatfărâmiţat-pojghiţeceea ce mă face să mă gândesc căprobabilîngerii din cereştile ocini eparhioticemânuiescpotrivesc măiestrit pâlnii maripentru amplificarea şoaptelordin filele gotice.