E noapte și stau la post:
Au rămas toate câte-au fost,
Și cântece și amintiri
Agățate de plase subțiri
Printre crocodili și reptile
Mai domesticite, mai subtile:
Roșii, albastre, domoale,
Privind pe ferești vesperale
La ce anume voi face
În aceste vremi de fericire și pace.
Eu însă nu fac nimic.
Mă simt redus la cel mai mic
Numitor al acelor rele
Făptuite-n dăinuiri paralele..
Dar să lăsăm matematica
Și să ne-ncumetăm întru tematica
Unor problemuri mai grele:
Au rătăcit cocoarele printre stele,
Dorm miei cenușii printre fiare,
Fug prietenii la-ntîmplare,
Trece, peste Porți, semiluna.
Mi-a spus un copil: e totuna!
Sensul versurilor
The poem expresses a feeling of hopelessness and inaction in a world that seems to be moving on without the speaker. There's a sense of being trapped and disconnected from both joy and purpose, leading to a state of profound despair.