De prin vremile grecești
Leneș, în sufragerie
Bate-n tacte la ferești
Un amurg ca de lămâie.
Toate stau pe loc, firești,
Nemișcate, ca-n cutie:
Geamurile prinse-n clești
De alamă cânepie.
Porțelanuri chinezești
Adunate pe-o tipsie,
Ceainic alb horit de cești
În dantelă viorie.
O, de n-ar fi fost să crești
Sol de barbă pământie
Și veșminte boierești
Foșnitoare-n vrăjmășie.
Chiar din palpitări lumești,
Vise oarbe când învie
Sub iviri gospodărești
În odaia fumurie.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă statică, încărcată de istorie și nostalgie, într-o atmosferă melancolică. Evocă un sentiment de contemplare asupra trecerii timpului și a amintirilor.