Pleșuve moș, nu te speria
Că umbra ta n-are să vină,
Îi vom găsi pe undeva
O mai multiplă rădăcină.
Șterge-ți triedrul înflorit
Din unghi mai vag în colțul gurii,
Odăi lichide ne-au foșnit
Până-n tavan, cu holoturii.
Adună-ți gândul circumscris,
Ia și nisip, că nu se vede:
Soldatul care te-a ucis
Pare-n amurg tot Arhimede.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra mortalității și identității, folosind figura lui Arhimede ca simbol al cunoașterii și al efemerității. Versurile sugerează că chiar și cei mari sunt supuși uitării și transformării.