Să spunem că mă lași fiindcă-am greșit,
Și eu greșeala o voi explica.
Zi că sunt șchiop, iar eu șontâcăind
Voi merge, la ce spui n-oi obiecta.
Nu poți, iubire, nici pe jumătate,
Să mă dizgrațiezi, ca să mă schimbi,
Pe cât pot eu, știind ce vrei, încalte;
Străin voi fi de tine între timp,
În cale n-o să-ți stau, iar limba mea
Dulce-al tău nume nu o să-l mai spună,
Ferindu-mă să amintesc cumva
C-am fost, tu și cu mine, împreună.
De dragul tău dușmanul meu voi fi,
Pe cel ce tu-l urăști, nu-l pot iubi.
Sensul versurilor
Sonetul exprimă durerea și sacrificiul celui care iubește, fiind dispus să accepte orice vină și să se îndepărteze de persoana iubită pentru a-i face acesteia pe plac. Vorbitorul este gata să renunțe la propria identitate și fericire pentru a nu sta în calea fericirii celuilalt, chiar dacă asta înseamnă să devină dușmanul său.