De ce-ar trăi cu-această lume rea
Ca s-o ridice-n ochii orişicui,
Păcatelor o scuză să le dea,
Girându-le cu compania lui?
De ce obrazul să-şi picteze iar
În culori moarte, când e plin de-avânt,
Şi-al lui bujor frumos să fie doar
O umbră-a unei roze pe pământ?
De ce-ar trăi, Natura a pierdut,
Cum să-i mai curgă-n vene sânge viu?
El i-a rămas din tot ce a avut,
Mândră de mulţi, doar el îi mai e fiu.
De-aceea îl păstrează undeva
S-arate ce averi avea cândva.
Sensul versurilor
Sonetul explorează tema decăderii și a pierderii frumuseții într-o lume coruptă. Natura, personificată, își păstrează o ultimă rămășiță a frumuseții trecute, ca o amintire a ceea ce a fost.