Eu nu-s ca Muza aceea, inspirat,
Ce-n vers al frumuseţii fard a pus,
Ce ca podoabă cerul l-a luat
Şi cu splendori iubitul şi-a sedus,
Făcând un cuplu, pot să îl compar
Cu soare-lună, mare şi pământ,
Cu florile de-April, cu tot ce-i rar,
Şi cu rotunda boltă ca veşmânt.
Fă-mă fidel în dragoste şi-n scris!
Şi crede-mă, am un amor curat
Ca mama unui prunc, deşi precis
Nu este ca o stea de-nflăcărat.
Flecarii pot să spună ce-au în gând
Eu n-o să laud ce nu vreau să vând.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o viziune sinceră asupra iubirii, diferită de idealizările exagerate. Vorbitorul promite fidelitate și un sentiment curat, refuzând să laude în mod fals doar pentru a impresiona.