Rainer Maria Rilke – Sonetul XXI
Inimă, cântă-mi acele grădini necunoscute,clare, de neatins, în butelii închise,roze de Ispahan ori de Şiraz; apele mutecântă-le-n slava neasemuitelor vise.Inimă, nu-ți sunt străine, vădește-o! Grăiescdespre tine, bogat pârguite smochine,adieri ce parcă prind chip, ție-ți zâmbescprintre crengile-n floare crescând către tine.Să renunți te ferește, ai cade-n greșeală,pentru că hotărât-ai, miez înseamnă: a fi!Fir de mătase te … Citește mai mult