Să fii pictat chiar n-a fost necesar
Deci nu am întreprins acest demers,
Dar am ştiut, sau am crezut măcar,
C-ai întrecut un prăpădit de vers:
Din neglijenţă, nu te-am prezentat
Cum ar fi trebuit, dar tu trăiești
S-arăţi că pana mea a eşuat
Să spună cât de bun şi mândru eşti.
Mi-ai judecat tăcerea duşmănos,
Dar e mai drept să nu scot un cuvânt,
Căci dacă tac, nu stric ce e frumos,
Când alții-n loc de viață-ți fac mormânt.
Şi-un singur ochi de-al tău e mai vioi
Decât ce-ţi scriu poeţii-aceia doi.
Sensul versurilor
The poem expresses admiration for someone whose beauty surpasses any artistic representation. The speaker believes their silence is preferable to inadequate attempts at capturing the subject's essence, suggesting that others' poetic efforts are lifeless compared to the subject's inherent vitality.