Zăceau pe tava de argint a brumii
imense astre, candizi meteori,
tulpini de flăcări, sori multicolori
în dimineața ultimă a lumii.
Comete rupte-n margini de genune,
rănite dalii, pâlcuri de comori
arzând pe-o vatră rece, de fosfor.
Lucide flăcări, zâne fără nume!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă hibernală, plină de imagini puternice și contraste, sugerând frumusețea fragilă și trecătoare a vieții și apropierea inevitabilă a sfârșitului. Este o meditație poetică asupra efemerității și a transformării.