Aici zace ca o străveche virgulă,
autoarea câtorva poezii. Pământul cu grijă
o înconjoară, cu toate că trupul ei
nu făcea parte din nicio grupare literară.
Pe-al ei mormânt nu văd să iasă la iveală
altceva decât rime însăilate, brusturi şi
bufniţe.
Trecătorule, creierul electronic scoate-l
din geantă
şi cugetă o clipă la a Szymborskai soartă.
Sensul versurilor
Piesa este o meditație asupra morții și a moștenirii lăsate de un poet, comparând-o cu o simplă virgulă într-o existență vastă. Îndeamnă la reflecție asupra efemerității vieții și a importanței artei.